E nevoie de pregătire continuă?

arhitecți - pregătire continuă Cu siguranță, da! Legea 184/2001 o solicită, Codul muncii de asemenea1, prevederile europene o recomandă2. Ca atare toate cele trei acte normative o solicită într-un fel sau într-altul, lăsând la latitudinea membrului cum să o facă – în cazul Legii 184/20013 –, punând-o în obligația angajatorilor – în cazul Codului muncii –, sau a specificului legislaței fiecărui stat – în cazul Directivei Parlamentului European.

Așadar, întrebarea nu este dacă, ci cum facem pregătire continuă?

Iar aici LEGEA 1/2011, Legea educației naționale, actualizată 2017, în TITLUL V: Învățarea pe tot parcursul vieții, Articolele 328-331, o spune destul de clar. În mod specific, în Art. 330 se arată:

(1) Învățarea pe tot parcursul vieții se realizează în contexte de învățare formale, nonformale și informale.

(2) Învățarea în context formal reprezintă o învățare organizată și structurată, care se realizează într-un cadru instituționalizat și se fundamentează pe o proiectare didactică explicită. Acest tip de învățare are asociate obiective, durate și resurse, depinde de voința celui care învață și se finalizează cu certificarea instituționalizată a cunoștințelor și competențelor dobândite.

(3) Învățarea în contexte nonformale este considerată ca fiind învățarea integrată în cadrul unor activități planificate, cu obiective de învățare, care nu urmează în mod explicit un curriculum și poate diferi ca durată. Acest tip de învățare depinde de intenția celui care învață și nu conduce în mod automat la certificarea cunoștințelor și competențelor dobândite.

(4) Învățarea în contexte informale reprezintă rezultatul unor activități zilnice legate de muncă, mediul familial, timpul liber și nu este organizată sau structurată din punct de vedere al obiectivelor, duratei ori sprijinului pentru învățare. Acest tip de învățare nu este dependent de intenția celui care învață și nu conduce în mod automat la certificarea cunoștințelor și competențelor dobândite.

(5) Certificarea cunoștințelor și competențelor dobândite în contexte nonformale și informale poate fi făcută de organisme abilitate în acest sens, în condițiile legii.”

Din cele arătate rezultă cu claritate că pregătirea continuă este cerută de lege, dar forma în care se realizează acest lucru nu este condiționată, pregătirea fiind un act individual, fiecare membru al Ordinului având posibilitatea să aleagă fie un parcurs formal pe baza unui program cu obținerea unui certificări, fie unul neformal sau chiar informal, adeverirea lui în aceste cazuri4 nefiind altceva decât un act de voință personal.

Dorința Ordinului, exprimată fără niciun dubiu în propunerea de proiect privind Programul Național de Dezvoltare Profesională Continuă a membrilor (PNDPC), aceea de a favoriza un model prioritizând învățarea în context formal – cursuri – și nonformal – ateliere, vizite pe șantier etc. – în detrimentul celui firesc, a experienței dobândite în proiectarea de zi cu zi – a dezvoltării personale prin abordarea de subiecte și programe noi – nu poate avea, așadar, nicio justificare5.

O asemenea abordare reducționistă, mizând doar pe învățarea de tip formal și nonformal, a justificat, poate organizatoric, dar cu siguranță nu și financiar6, apariția unei noi organigrame cu Centre Teritoriale de Competență – CTC-urile.

Ce-ar trebui, așadar, să facă Ordinul?

Lista cred că trebuie începută cu un truism: Ordinul ar trebui să respecte legile. Altfel spus să nu se prefacă a nu înțelege întregul context al educației permanente, respectând doar unele prevederi și omițând complet altele, cum se întâmplă în proiectul propus cu Legea educației naționale. Altfel spus, trebuie înțeles că obligația arhitectului cu drept de semnătură de a se perfecționa este una care i se incumbă personal și nu este transferată organizației din care face parte.

Al doilea lucru care ar trebui să-l facă Ordinul este să-și consulte membri. Să afle care sunt așteptările, ce anume își doresc, care este ponderea serviciilor de tip formal și nonformal și, foarte important, dacă și cât sunt dispuși să cheltuiască pentru ele.

Al treilea lucru care ar trebui să-l facă Ordinul este să ofere un cadru pentru ca membri să-și poate perfecționa calificarea profesională, dobândind noi cunoștiințe, noi competențe, actualizându-le pe cele existente la cerințele actuale etc. Altfel spus, să ofere un calendar de evenimente locale, regionale și naționale cernute prin prisma a ceea ce membri își doresc, rezultat din consultări periodice, și din cerințele impuse de Ordin pentru ca aceste evenimente să fie considerate de dezvoltare profesională.

Al patrulea lucru pe care al trebui să-l facă Ordinul este să ofere cursuri online gratuite. Să realizeze unele pe subiecte de interes național și să colaboreze, să facă parteneriate cu alte organizații din străinătate, pentru a difuza cursuri ale acestora, traduse.

Al cincilea lucru pe care al trebui să-l facă Ordinul este să ofere o bibliotecă online de norme, normative și compendii de legi pe o anumită problematică. Acest lucru se poate realiza și colaborând cu alte organisme care realizează așa ceva, oferind ca atare extrase și linkuri utile.

Al șaselea lucru pe care al trebui să-l facă Ordinul este să ofere, în parteneriat cu alte biblioteci de acest fel, acces preferențial la biblioteci de materiale și de obiecte de design.

În fine, al șapetelea lucru pe care al trebui să-l facă Ordinul este să ofere membrilor care-și doresc certificarea cunoștințelor și competențelor dobândite în contexte nonformale și informale, un mecanism simplu și necostisitor. Colaborând cu alte organisme abilitate în acest sens7 sau chiar certificând pe unele printr-un mecanism propriu.

În loc de încheiere.

Întregul program de pregătire / dezvoltare profesională a membrilor nu va face, cu siguranță, arhitecți mai buni, doar mai pregătiți8. Și nu va conduce la o arhitectură mai bună9 ci doar la una mai calitativă – mai funcțională, mai încadrată în norme, mai responsabilă față de mediu. Dar e și asta un câștig. Unul important.

Pentru a ajunge acolo, trebuie însă să motivăm membri, oferindu-le un mediu mai bun în care să-și exercite profesia, luptând pentru asta cu autoritățile pentru a modifica legi, pentru a face procesele transparente, pentru a permite depunerile electronice, pentru a realiza concursuri de arhitectură.

Să-i motivăm oferindu-le avantaje atunci când își certifică cunoștiințele sau competențele, oferindu-le în plus alte avantaje atunci când sunt nominalizați sau premiați în concursuri sau anuale, recunoscându-le meritele de a face voluntariat în programe de educație pentru tineri, dar și pentru adulți10, sunt multe alte moduri în care putem să-i motivăm.

Să-i motivăm11, acesta ar trebui să fie modul în care Ordinul trebuie să-și recâștige membri12.

Arhitect Adrian-Florin Ionașiu

8 noiembrie 2017

.

1Legea nr. 53/2003, Codul Muncii actualizat 2017 , în TITLUL VI – Formarea profesională, art.192-200, dar în mod aparte Art. 194:

(1) Angajatorii au obligația de a asigura participarea la programe de formare profesională pentru toți salariații, după cum urmează:
a) cel puțin o dată la 2 ani, dacă au cel puțin 21 de salariați;
b) cel puțin o dată la 3 ani, dacă au sub 21 de salariați.
(2) Cheltuielile cu participarea la programele de formare profesională, asigurată în condițiile alin. (1) , se suportă de către angajatori.

2DIRECTIVA 2013/55/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 20 noiembrie 2013 de modificare a Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale și a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne („Regulamentul IMI”)

„17. Articolul 22 se modifică după cum urmează: (a) la alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text: „(b) Statele membre, în conformitate cu procedurile proprii specifice fiecărui stat membru, se asigură, prin încurajarea dezvoltării profesionale continue, că profesioniștii ale căror calificări profesionale sunt prevăzute la capitolul III din prezentul titlu au posibilitatea să-și actualizeze cunoștințele, abilitățile și competențele pentru a-și exercita profesia în mod sigur și eficient, în pas cu dezvoltările din domeniul lor profesional.”

3În conformitate cu Art. 21 din Legea 184/2001, republicată, „Arhitectul cu drept de semnătură are următoarele obligaţii: […] d) să se preocupe de perfecţionarea calificării profesionale;

4Prin certificarea cunoștințelor și competențelor dobândite făcută de către un organism abilitat în acest sens, cu alte cuvinte susținerea unui examen, test etc.

5Trebuie înțeles că arhitectura față de alte profesii liberare are un specific aparte, este mult mai rezistentă la schimbare. Dacă în medicină, farmacie sau avocatură schimbările sunt frecvente și, câteodată radicale, arhitectura are o mult mai mare inerție, în general singurele modificări care vin des fiind cele legislative.

6O amemenea evaluare lipsind cu desăvârșire, CTC-ul înființat pentru testare și deservind filialele Arad, Hunedoara și Timiș fiind finanțat din Timbrul Arhitecturii și oferind, în consecință, servicii gratuite. Ca atare nu se poate știi cu adevărat care sunt costurile unui asemenea program, atât pentru funcționarea lui, cât mai ales pentru membri, fiind evident că toate aceste activități vor costa.

7Pentru a oferi prețuri promoționale, spre exemplu.

8Dacă ar fi altfel, toți absolvenții facultăților de arhitectură ar fi arhitecți buni.

9Pentru a face o arhitectură mai bună e nevoie de mai mult, e nevoie de un mediu propice arhitecturii de calitate, de beneficiari dornici s-o obțină, de arhitecți talentați și cu probitate morală.

10Avem nevoie de beneficiari care să aibă reală nevoie de arhitecți, să știe ce să le ceară, și să ceară o arhitectură de calitate.

11Spre exemplu oferindu-le burse de studiu sau de deplasare la diverse evenimente, lucruri posibile și fiind cuprinse în Legea Timbrului. Iar nu obligându-i ca în propunerea de acum să acumuleze credite, sunt destule ele în alte părți, nu-i nevoie de altele.

12Cei mai mulți, simpli cotizanți captivi în acest moment, Ordinul fiind singurul organism care poate gestiona dreptul de semnătură care oferă dreptul de practică, de a-și semna proiectele supuse autorizării.

One thought on “E nevoie de pregătire continuă?

  1. Un articol f bun despre un subiect pe care speram sa il fi transat definitiv in cadrul Conferintei! Era foarte util sa fi publicat acest articol inainte de Conferinta.. Votului ar fi fost mult mai clar! Si eu am subliniat mereu inutilitatea CTC-urilor in contextul renuntarii la PNDPC! acestea nu erau altceva decat o matroska pregatita pt obligativitatea DPC-ului!

    Conferinta de presa care a urmat Conferintei nationale ne-a aratat de fapt ca la nivelul conducetii OAR nu exista deschidere pentru intelegerea vointei membrilor! Sigur ca vrem sa ne perfectionam, asta si facem zilnic si investim si timp, si bani in asta, insa nu dorim sa insarcinam pe nimeni cu managementul perfectionarii noastre! Nu credem in existenta unei corelari intre OAR si mediul socio-economic.. mai exact, ne dam seama citind ultimele modificari legislative la care OAR a participat ca acesta nu intelege contextul economic in care se dezvolta piata in care lucram.. Cum corelezi obligatiile din L10 sau Codul Deontologic cu insolventa, cu lichidarea, cu demisia (daca specialistul e angajat), cu concediul de crestere copil, chiar cu decesul, D-ne fereste? (mai exact cum nu le corelezi).. cum corelezi L184 cu stagiatura? .. cum corelezi vechimea profesionala (nu cotizatia la sistemul de pensii) cu statutul de asociat sau daca semnezi in calitate de asociat nu practici meseria? Si putem continua la nesfarsit cu probleme reale pe care OAR in mod evident nu le intelege, nici macar nu le vede si nu le rezolva.. si daca nu e capabil sa inteleaga situatii de baza ale profesiei, cum sa aibe aroganta sa ne propuna sa ne coordoneze pregatirea? despre asta e vorba..

Lasă un răspuns